Epicur si epicureismul antic
„Cine nu se multumeste cu putin, acela nu se multumeste cu nimic.“ (Epicur)
Viata si opera lui Epicur, fragmente doxografice, interpretare, note
„Mai este oare relevant Epicur pentru omul modern?
Mesajul sau mai poate spune azi ceva omului interesat de cunoastere, etica si cultura, dar aflat în afara unei sfere înguste de specialisti si iubitori ai Antichitatii?
Cred ca avem câteva motive esentiale pentru a raspunde afirmativ.
Mai întâi, sunt sanse bune ca a sa combinatie înteleapta de hedonism si ascetism sa aiba, daca e cunoscuta si înteleasa bine, un ecou la omul modern.
El ne arata ca putem fi fericiti, traind placut si totodata întelept si drept, protejati astfel de excese care conduc inevitabil la suferinte.
Apoi, Epicur ne învata sa fim autonomi si ne asigura ca putem sa ne alegem viata în chip optim – exista libertate si putem fi oameni liberi aproape în orice conditii si oricum ar cadea sortii.
În al treilea rând, filozoful Gradinii ne mai reaminteste un lucru de pret pe care aproape ca l-am uitat, dominati cum suntem de universala indiferenta: prietenia.
Lectia fundamentala a filozofiei grecesti este ca, departe de a fi un moft academic si o trasnaie teoretica mai mult sau mai putin subtila, filozofia reprezinta alegerea unui mod de viata optim si coerent.
Filozofia antica e, asadar, un fel de soul-building, iar nuanta aparte pe care o adauga Epicur acestei învataturi e urmatoarea: nu va crispati, separându-va cu aroganta de orice este comun; în plus, purtati-va grijuliu si omeneste deopotriva cu cei din jur si cu voi însiva si, nu uitati, mai si râdeti!
E mult, e putin, e nimic, e esential?
Cititorul sa decida.“
(Andrei Cornea)
„Cine nu se multumeste cu putin, acela nu se multumeste cu nimic.“
(Epicur)