Iezuit. Nu c?inele comunistilor! Sur?sul nedetinutului! Cartea de fata este ?autobiografia? dictata si imprimata pe benzi de magnetofon a parintelui iezuit Mihai God? (1913-1996), erou al ?nchisorilor comuniste, trecut prin Jilava, Cluj, Vacaresti si, ?n final, R?mnicu Sarat.

Un adevarat alt ?Jurnal al fericirii?, cartea este, ?n cele din urma, o istorie a sperantei, a fericirii si a credintei autentice

??n toti acesti ani de haituire, regimul comunist a avut serios de lucru. Peste patru mii de pagini de dosar de urmarire informativa numai pentru parintele God?. Aceeasi soarta au avut-o si ceilalti parinti care au supravietuit eroic sistemului. Care a fost secretul supravietuirii dintr-o astfel de ?nclestare gigantica? E cert ca relatia cu Isus si perceperea prezentei dumnezeiesti cu el s?nt sursa de energie fundamentala.

La aceasta ?mi permit sa adaug umorul. La aceeasi prima vizita pe care i-am facut-o, parintele ne-a spus, printre multe altele: ?Nu va luati prea tare ?n serios, pentru ca tineretea e nebunie, batr?netea ? prostie. Eu le stiu pe am?ndoua din experienta?. Voia sa moara martir, dar avea un atu ?n m?neca. Vorbind despre ?nt?lnirea lui cu Bunul Dumnezeu, si-o ?nchipuia astfel: ?C?nd o sa ajung ?naintea Bunului Dumnezeu la judecata, o sa-mi zica: ?God?, esti un mare pacatos!? ?i eu am sa zic: ?Recunosc!? Dar ?l am si eu pe Dumnezeu la m?na (cu un sur?s sugubat).

Am sa-i spun: ?Da, Doamne, recunosc! Dar nu ma poti alunga, desi am facut multe pacate, pentru un lucru: nu este om cu care sa ma fi ?nt?lnit si sa nu fi plecat de la mine z?mbind sau mai putin suparat dec?t era ?nainte de a ma ?nt?lni. ?i atunci va trebui sa ma lase ?nauntru?. Din aceasta am ?nvatat mai mult dec?t ?n trei ani de teologie. Z?mbetul, umorul, ieseau dinlauntrul lui.

Nu era un farsor, un comediant trist. Traia cu veselie si asta l-a tinut pe picioare. Am crezut ca e gluma povestea faptului ca ?n ?nchisoare s-a vindecat de o boala de inima prin r?s. ?Ma plimbam si r?deam ca un t?mpit! Au crezut ca s?nt nebun?.

Iata cum noteaza sergentul de serviciu, pe data de 9-VI- 1957, ora 10-14.30 la camera 30, acest fapt: ?la controlul facut la vizeta usilor am vazut si am opservat (sic!) cum vorbea singur si r?dea fac?nd gesturi din m?ini si pe urma iaras (sic!) r?dea si dupa acea se ?nchina si se plimba prin celula razand?7. Ideologia si aplicarea ei violenta a dorit sa-l detina, dar sur?sul lui a ramas al unui om plin de Dumnezeu, un detinut nedetinut si de nedetinut?. (din prefata semnata de Iulian Budau SJ)