La fel ca si celelalte tratate traditionale timpurii de yoga, at?t stilul, c?t si viziunea specifica situeaza fara ?ndoiala Gheranda Samhita ?n cadrul traditiei tantrice si sivaite, si nu al celei vedantice; mai exact, el se integreaza ?ndeosebi ca un element particular ?n ansamblul metafizicii si misticii scolii spirituale Kaula si al sivaismului de tip Pasupata, ?n cadrul caruia era adorata cu precadere ipostaza lui Siva numita Pasupati (?Pastorul cel bun? sau Ghidul spiritual al tuturor fapturilor).

De asemeni, este demn de mentionat aici existenta unor afinitati certe ale acestui tratat si cu traditia Natha-yoghinilor, al carei ?ntemeietor este considerat a fi (ca si ?n cazul traditiei Kaula a sivaismului din Casmir) ?nsusi Siva Adinatha (Siva ?n ipostaza de Suveran Absolut al ?ntregii manifestari).

?n calitatea sa de lucrare apartin?nd traditiei sivaite (care, la r?ndul ei, apartine marelui ansamblu al traditiei tantrice), Gheranda samhita ofera aproape ?n exclusivitate procedee spirituale care tin de asa-numita ?Cale a fiintei individuale si limitate? (Anavopaya) sau prima treapta initiatica fundamentala din cadrul sivaismului casmirian, cea ?n care efortul personal si purificarea interioara sunt esentiale pentru transformarea spirituala.

Cu toate acestea, tehnicile yoghine secrete revelate aici permit practicantului perseverent ? asa cum tratatul mentioneaza ?n mod repetat ? atingerea succesului deplin ?n yoga, ceea ce ?nseamna at?t dob?ndirea de numeroase puteri subtile sau oculte extraordinare (siddhi), c?t si uniunea extatica si identificatoare (mukti) cu Dumnezeu ?nsusi.