Aceasta lucrare este o minunata opera de arta. (Cehov) .
Învierea ne învata în mod direct ceea ce Tolstoi a propovaduit toata viata: adevaruri profunde despre viata si moarte, acceptarea propriului destin si dorinta de a aduce la suprafata tot ce este mai bun în fiecare, indiferent de situatie.
În 1901, dupa pubicarea romanului
Învierea, în care ataca vehement biserica, Tolstoi a fost excomunicat. Masurile s-ar fi vrut a fi mult mai drastice, dar faima lui era atât de mare, încât guvernul s-a temut sa procedeze altfel. In textul excomunicarii, publicat la data de 22 februarie 1901, sta scris negru pe alb ca Lev Nicolaevici Tolstoi e un dusman vechi si inrait al Bisericii.
Recomandari: Invierea, Lev TolstoiUn om a comis o crima, a sedus o fata si nu s-a casatorit cu ea. Fata era prima femeie pe care o cunoscuse. Femeia a decazut, dar omul s-a cait in mod constient, a gasit religia adevarata, si-a reconsiderat viata si a inviat.
(Viktor Sklovski)
Am scris aceasta carte urind din adincul inimii desfriul si unul din scopurile sale principale a fost de a exprima acest lucru. Daca nu am reusit s-o fac, imi pare foarte rau si ma recunosc vinovat
(Lev Tolstoi)
Printul Nehliudov realizeaza cat de mari sunt pacatele tineretii sale, asemanatoare cu cea a majoritatii oamenilor din clasa lui sociala, numai cand destinul il aseaza printre juratii care urmeaza sa judece o tanara pe care o sedusese in tinerete. Fata, desi evident nevinovata, este condamnata, pentru crima, la patru ani de deportare in Siberia. Nehliudov sufera un profund proces de constiinta care il determina sa incerce a o salva de condamnare pe nefericita tanara. Nereusind, se hotaraste sa o urmeze in Siberia si sa se casatoreasca cu ea. Abandonand viata mondena si usuratica de pana atunci, Nehliudov incepe un lung drum spre Siberia alaturi de detinutii de drept comun si de cei politici, care sunt deportati impreuna.
Descrierea conditiilor de viata ale detinutilor este zguduitoare si se constituie intr-o pledoarie a lui Tolstoi impotriva mecanismelor de represiune ale timpului
(Romania Libera)
Aceasta lucrare este o minunata opera de arta. Lucrul cel mai putin interesant îl constituie ceea ce se spune despre relatiile dintre Nehliudov si Katiusa, iar lucrul cel mai interesant îl reprezinta parintii, generalii, matusile, taranii, detinutii, temnicerii.
Scena de la generalul comandant al fortaretei Sf. Petru si Pavel, cel care se ocupa cu spiritismul, am citit-o coplesit de emotie – atât e de izbutita!
Dar madame Korceaghina imobilizata în fotoliu, dar mujicul, barbatului Feodosiei! Acest mujic îsi iubeste nevasta si spune despre ea ca-i „muiere apriga”. Apriga e si pana lui Tolstoi. Lucrarea însa nu are un final, caci încheierea ei nu poate fi numita final. Sa scrii, sa scrii, iar apoi sa iei si sa pui totul în seama unui text din evanghelie – e din cale afara de teologic.”
(Anton P. Cehov)