Acesta este jurnalul integral al celui mai mare dansator din toate timpurile. Scrise in iarna 1918–1919, cand Vaslav Nijinski se afla in Elvetia, impreuna cu sotia si fiica sa, caietele sale se constituie in marturia bulversanta a unei vieti dedicate creatiei. In plina tinerete si glorie, artistul e pe punctul de a ceda in fata nebuniei.
Arta si viata cotidiana palpita in pagini care vorbesc mai ales despre suferinta si cautare repetitiv, obsesiv, incoerent, violent.
„Eu sunt Nijinski. Eu sunt un om simplu. Eu am obiceiuri mizerabile, dar vreau sa le indrept. Eu vreau ca oamenii sa imi arate unde gresesc, caci vreau sa-si faca griji pentru mine. Eu imi voi face griji pentru altii, dar si pentru mine isi vor face griji toti.
Eu vreau o grija din dragoste, nu din rautate. Eu nu vreau favoruri. Eu nu sunt iertare. Eu sunt iubire. Eu vreau sa vorbesc despre iubire. Eu voi vorbi despre iubire.“
Vaslav Nijinski
