Mexican Gothic - roman nominalizat la premiile Nebula si Bram Stoker

Dupa ce primeste o scrisoare tulburatoare în care verisoara ei o implora sa o salveze de la moarte, Noemí Taboada pleaca spre Locul Înalt, resedinta acesteia dintr-o zona rurala a Mexicului.

Desi nu pare, nici pe departe, o luptatoare neînfricata (e foarte eleganta si nu s-ar încumeta sa apara nicaieri fara o rochie sic si fara rujul sau marca Elizabeth Arden), Noemí nu duce deloc lipsa de curaj, nelasându-se îngrozita nici macar de cosmarurile sale îngrozitoare.

Asa ca nu se sperie nici când descopera ca Locul Înalt ascunde multe secrete întunecate, caci verisoara ei s-a casatorit cu terifiant de charismaticul mostenitor al unui fost imperiu în domeniul mineritului, din a carui istorie de familie nu lipsesc episoadele de o violenta nebuna.

Noemí se trezeste prinsa în ghearele fascinatiei si groazei într-o casa imensa bântuita de fantomele trecutului.

Fragment:

„Noemí si-a întors fata de la el si s-a uitat spre tavan.

Dar tavanul se topise.

A vazut un ou din care a iesit un lujer alb, subtire.

Un sarpe.

Dar nu, nu!

Mai vazuse cândva o imagine asemanatoare.

În camera lui Francis, în urma cu câteva ore.

Pe pereti. Ciupercile în acuarela si etichetele lor dedesubt.

Si pe una scria «val universal».

Da. Asta era!

Oul spart, coaja desfacuta, sarpele care era ciuperca iesita din pamânt.

Sarpele de alabastru, alunecând si înnodându-se singur, devorându-si coada.

S-a facut bezna. Flacara lampii s-a stins.

[...]

Lemn... Simtea miros de pamânt reavan si de lemn.

A ridicat mâna, a lovit cu degetele o suprafata tare si o aschie a întepat-o.

Sicriu. Era într-un sicriu.

[...]

Dar nu era moarta. Nu era.

Voia sa urle, sa le spuna ca nu era moarta, desi de-acum stia ca n-o sa moara niciodata.“