La cumpana de veacuri si milenii, romanii sunt din nou la o rascruce.

La atatea popoare istoria are continuitate.

La romani, firul ei s-a rupt de prea multe ori.

Revenirea, cautarea normalitatii sunt iarasi la ordinea zilei. Constructia structurilor este din nou luata de la inceput. Numai ca acum timpul istoric este mult prea grabit.

Cu mentalitatile noastre, adesea ale timpului agrar, riscam o miscare istorica prea lenta. Ceea ce, in acest timp fara rabdare, poate echivala cu imobilismul si incremenirea.

Ne vom salva nu neaparat cu inteligenta noastra - calitate reala si de atatea ori invocata, adesea ca o compensatie -, ci cu disciplina efortului nostru creator.

Traiesc astazi in societatea romaneasca elemente disparate de viata traditionala, nostalgii interbelice, structuri si atitudini comuniste, evolutii postcomuniste inca insuficient definite.

Sperantele unei regasiri istorice a romanilor nu sunt putine: coeziunea statului lor intr-o zona tulbure, cu granite in miscare, capacitatea remarcabila de receptare a modelelor, pozitia sa strategica importanta pentru Europa, incadrarea in noile structuri ale continentului.

Istoria romanilor, spunea filosoful Constantin Noica, e deschisa tuturor posibilitatilor. Si, evident, si tuturor sperantelor.

Ion Bulei, istoric si diplomat, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, atasat cultural la Roma (1990-1993), director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia (1997-2003), director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane (2003-2011), este unul dintre autorii foarte cunoscuti publicului cititor. Cartile sale referitoare la lumea romaneasca la 1900, la anii neutralitatii si razboiului Romaniei dintre 1914-1919 sau la conservatorismul romanesc au fost tot atatea succese, iar frecventele sale participari la viata culturala a tarii se bucura de larga audienta.