La sfârsitul erei Meiji, într-un sat pierdut în mijlocul lanurilor de orez, destinul a trei generatii de femei – Tsuna, Ikuyo, Tomoko – pare sa urmeze ritmul imuabil al vietii la tara.

Însa, în clipa în care frumoasa vaduva Ikuyo, mama lui Tomoko si fiica Tsunei, se recasatoreste cu fiul capeteniei satului, totul pare sa-si iasa din matca.

Atrasa de mirajul orasului, tânara pereche paraseste casa parinteasca.

Tokyo le va zdrobi repede sperantele, iar frivolitatea lui Ikuyo va împinge familia spre dezonoare.

Tomoko sfârseste prin a fi vânduta, la zece ani, unei case din cartierul placerilor.

Gheisa-ucenica, ea va învata ca fosnetul unui kimono de matase înmiresmat cu tamâie, umbra unui zâmbet pe chipul desavârsit ascuns de fard sau degetele abia atingând coardele unui shamisen pot îngenunchea barbati care hotarasc soarta Japoniei.

Însa dorinta cea mai mare a tinerei este sa fie libera.

Va reusi ea sa-si hotarasca singura soarta într-o societate ale carei temelii încep sa fie erodate de tragediile istoriei?

Recomandarea editurii:

Roman dens, de o mare finețe, proiectat pe planuri multiple, „Parfum de curtezană” este o poveste emblematică de iubire și ură între o mamă și o fiică, o narațiune istorică în Japonia primelor decenii ale secolului XX și o meditație asupra condiției femeii în universul crud al gheișelor.

A fost ecranizat în 1964, în regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada și Nobuko Otowa în rolurile principale.

Tomoko este frumoasă, dar nici pe departe atât de frumoasă ca mama ei, Ikuyo.

Și totuși fiica ajunge o gheișă celebră și respectată, în vreme ce Ikuyo va purta mereu povara trecutului rușinos de curtezană.

Sawako Ariyoshi, ale cărei romane gravitează mereu în jurul unor femei puternice, exemplare, trasează cu linii sigure și delicate, ase­menea maeștrilor tușului, portretul memorabil al unei gheișe gingașe ca o floare, pe care însă loviturile sorții nu o pot înfrânge.