„Eminescu nu a avut timp sa-si adune creatia într-un volum „de autor", tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp sa o încheie, lasându-ne mostenire un santier de proportii uriase – pe cât de fascinant, pe atât de coplesitor.

Aceasta noua editie restituie o parte însemnata a operei poetice, readucând-o, totodata, la datele ei primordiale: ordonate potrivit anilor când au fost scrise si însotite de note ample care evoca elemente biografice sau detalii de atelier, poeziile eminesciene câstiga în puritate. Le putem citi cu adevarat „asa cum le-a scris Eminescu", iar nu cum le-au reordonat numerosii sai editori, de-a lungul timpului.

Ceea ce antologia de fata desluseste, în epura cronologiei sale interne, este viteza de evolutie a unui poet care, desi începe a scrie sub auspiciile pasoptismului, duce, cu geniul sau, lirica româneasca la apogeul romantismului, pentru a o ancora apoi în zorii modernitatii, ce vor lumina lumea literara româneasca abia în secolul posteritatii eminesciene.“

(Ioana BOT)

„De dragul câtorva prejudecati entuziaste, mai nimeni nu-l citeste cu adevarat pe Eminescu – iar cât se citeste, se citeste superficial si marginit la câteva poezii rau consacrate de scoala.

Eminescu tinde tot mai mult sa devina «Eminescu», ceva pus deoparte în lada de zestre a natiei si de care esti mândru ca se afla acolo, ferit de orice întâmplari. Este însa vremea sa se întâmple ceva cu ce ne-a ramas de la el: o largire si o adâncire a cunoasterii si a întelegerii noastre.“

(Petru CRETIA)