Regele si cadavrul. Biruinta sufletului asupra raului
Regele si cadavrul - O carte a marilor povesti despre bine si rau!
(Gabriel Liiceanu)Cum poate gasi sufletul nostru drumul, fie si riscant, spre adevarul universal al Fiintei?
Iata preocuparea marelui savant Heinrich Zimmer in aceasta carte pasionanta, destinata atat specialistilor, cat si unui public interesat de semnificatiile vitale mai adanci inchise in simbolurile mitologice si religioase.
Autorul, urmand firul unor naratii selectate dintr-un arc cultural extrem de vast (islamul, spiritualitatea celtica precrestina, crestinismul medieval si hinduismul timpuriu)demonstreaza - pe linia lui C.G. Jung - in ce masura mostenirea spirituala a omului arhaic se configureaza in straturile inconstiente cele mai profunde ale psihismului nostru.Doar in strafundurile sufletului se desfasoara, nu-i asa, lupta, cu consecinte greu previzibile, dintre principiile omniprezente ale binelui si raului.
„În câte carti, ca editor, nu am crezut în zadar, nu mi-am pus sperantele, si pe câte nu le‑am facut sa intre în lume cu gândul de a împartasi celorlalti bucuria si profitul lecturii lor!
Regele si cadavrul e una dintre acele carti care, odata citite, încep sa faca parte din desenul sufletului tau.
O vei purta în tine toata viata si o vei aseza, ca pe bunul cel mai de pret, pe raftul cartilor-bijuterii.
Neavând parte la noi de primirea pe care ar fi meritat-o, mi-a ramas ca un ghimpe în inima. Dar, cine stie, poate ca abia acum a sosit vremea acestor pagini scrise de un mare savant al secolului XX, o carte a marilor povesti despre bine si rau.“
- GABRIEL LIICEANU
„Pe Heinrich Zimmer l-am cunoscut la începutul anilor ’30.
Am gasit în el un om genial cu un temperament extrem de viu.
Vorbeam mai ales despre mitologia indiana.
În întreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, care, pe aripile unui limbaj stralucitor, facea sa înfloreasca toti mugurii din gradinile legendelor indiene.
I-a împartasit si soarta, caci tânar moare cel ce e iubit de zei.
Atât Zimmer, cât si Richard Wilhelm aveau o naivitate geniala. Amândoi pareau sa traiasca în realitate ca într-o lume straina, în timp ce fiinta lor cea mai launtrica urma, neexplorata si neatinsa, linia sumbra a destinului.“
- C.G. JUNG