Desi îi catalogam adesea pe unii dintre conducatorii nostri drept „psihopati", în general pe aceia recunoscuti ca dictatori, avem tendinta de a ne exonera liderii de orice boala mentala confirmata

Cum stau de fapt lucrurile?

Cu ajutorul relatarilor istoriografilor, examinând minutios biografiile si folosindu-se de cunostintele sale de clinician, Patrick Lemoine ne prezinta în aceasta carte studii de caz ale unor personaje istorice marcante: de Gaulle, Hitler, Stalin, Churchill, Ioana d’Arc, Maria-Antoaneta si multi altii, evaluându-le sanatatea mentala ca si cum ar fi trecut pragul cabinetului sau.

Patrick Lemoine este psihiatru, doctor în neurostiinte si a condus stagiile clinice de la Universitatea Claude Bernard din Lyon. A publicat numeroase lucrari despre tulburarile de somn, tulburarile de anxietate si dependenta de medicamente.

Când este vorba de dorinta de putere si mai ales de a se mentine la putere, trebuie luata în calcul existenta unui soi de dependente „toxicomane".

Si insistam asupra acestui lucru!

Multi dintre eroii acestei carti au suferit de dependente serioase, ma refer la Alexandru, la Maria-Antoaneta, la Carol Quintul, la Ecaterina cea Mare, la Winston Churchill etc., si este absolut evident faptul ca puterea este un drog puternic. Putem considera, fara riscul de a ne însela, ca sufereau cu totii de aceasta dependenta de putere! Și, la urma urmei, de ce nu?

- Patrick Lemoine

Stalin organizeaza în 1922 redutabila politie secreta numita GPU, rebotezata KGB în 1954.

Încredintat ca este înconjurat de dusmani, îsi sporeste vigilenta, devenind din ce în ce mai ascuns si retragându-se în final în Kremlin pe care nu-l mai paraseste decât o singura data, în 1945, într-un tren blindat, pentru a merge la conferinta de la Ialta.

Suspiciune si iar suspiciune... Suntem în acest moment în plina paranoia! Delirul de persecutie erupe, se cronicizeaza. În jurul lui domneste teroarea: riscul de executie arbitrara planeaza asupra întregului Kremlin.

- Patrick Lemoine