Scrisoare unui copil nicic?nd nascut? a aparut ?n Italia ?n anii c?nd avortul nu era ?nca acceptat si miscarile feministe erau pe baricadele luptei cu statul italian, dar mai ales cu Biserica Catolica.

Cu un talent literar rar ?nt?lnit si cu o tehnica ?nt?lnita doar la maestrii scrisului, Oriana Fallaci reuseste sa treaca dincolo de barierele sociale ridicate at?t de feministe, c?t si de ultrareligiosii societatii contemporane, ceea ce nu e putin lucru

?n dialogul sau cu fatul se pozitioneaza rareori ca mama, ?ncearca sa se adapteze ea ?nsasi noii situatii cu care se confrunta ?ncerc?nd sa ?nteleaga; sa-l ?nteleaga pe doctorul care vedea ?n sarcina ei doar simptomul unei boli si care ?i trateaza sarcina ca pe o boala; sa-l ?nteleaga pe tatal copilului, cel care trece prin toate fazele, de la uimire, consternare, negare si ajung?nd ?n final la acuzele grave aduse mamei pentru ca nu a stiut sa protejeze fatul; ?ncearca sa-i ?nteleaga pe parintii ei, cei care se vad nevoiti sa accepte aducerea pe lume a unui copil de catre fiica lor necasatorita si neaflata ?ntr-o relatie oficial recunoscuta (dubla anatema greu de depasit cu argumente, dar surmontata din punct de vedere afectiv)

Sursa articol: BookHub.ro