?Oriunde a luat nastere o monarhie, monarhul a fost ?ntotdeauna la ?nceput ori o emanatie a lui Dumnezeu sau un descendent al Lui ori, cel putin, Marele Sau Preot, omul r?nduit de m?na Lui sa se ?ngrijeasca de popor.

Dar Imperiul pe care noi ?l numim ?n mod obisnuit ?bizantin? a avut o conceptie mult mai impunatoare. S-a considerat pe sine imperiu universal.

?n mod ideal, trebuia sa cuprinda toate popoarele pam?ntului, care toate, ?n mod ideal, trebuiau sa fie membre ale Bisericii Crestine celei Una si adevarate, ale propriei sale Biserici Ortodoxe. Asa cum omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, la fel si ?mparatia oamenilor pe pam?nt a fost facuta dupa chipul ?mparatiei Cerurilor.

Asa cum Dumnezeu domneste ?n Ceruri, la fel un ?mparat, facut dupa chipul Sau, trebuie sa domneasca pe pam?nt si sa ?mplineasca poruncile Sale.?

(Steven Runciman)

Despre autor: Sir Steven Runciman (1903-2000) este una dintre figurile proeminente ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul al XX-lea.

El insusi se autodefinea ca "istoric de moda veche".

Spre deosebire de majoritatea savantilor, Runciman a fost in cea mai mare parte a vietii sale un liber profesionist, fapt datorat si mostenirii unei averi uriase in anul 1937 de la bunicul sau.

A predat doar intre 1929 si 1937 la Cambridge si in perioada 1942-1945 la Istanbul, unde a primit titlul de profesor.

A calatorit foarte mult, tinand conferinte sau prelegeri, iar datorita prieteniei cu multi dintre aristocratii si politicienii tarilor rasaritene a obtinut unele documente greu accesibile.

Runciman a devenit celebru atat pentru teme ca: istoria cruciadelor, relatiile bizantino-apusene, islamul si lumea crestina, caderea Constantinopolului sau ortodoxia bizantina si postbizantina, cat si pentru stilul sau narativ captivant, atipic pentru un cercetator.

In viziunea sa, istoria este ca o poveste in care nu interpretarea evenimentului este cel mai important lucru, ci sentimentele, trairile personajelor, gravitatea intamplarilor.

Steven Runciman chiar isi incepe una dintre lucrari cu: "A fost odata".

Din lectura Caderii Constantinopolului cititorul intelege foarte bine ca lumea Bizantului nu a fost pentru autor doar un domeniu de interes stiintific, ci mai ales o dragoste sincera.