Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie Premiul Whitbread, o nominalizare la Premiul Booker şi o condamnare la moarte a cărei ameninţare încă mai stăruie asupra scriitorului.

Polemicile legate de posibilele conotaţii blasfematorii ale cărţii au pus uneori în umbră discuţiile legate de meritele literare ale textului şi de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice.

Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezrădăcinări de tot felul, despre moşteniri care trebuie sau nu acceptate, despre măşti, straturi de identităţi şi istorii.

Este în egală măsură o carte a regăsirilor şi una a afirmaţiilor, o poveste fascinantă, plină de personaje fabuloase dintr-o lume aflată la graniţa dintre iluzie şi realitate.

„În sinea mea a existat întotdeauna o luptă corp la corp între «acolo» şi «aici», între ispita rădăcinilor şi cea a drumului. În această înfruntare dintre cei dinăuntru şi cei din afară, m-am obişnuit să mă simt concomitent în ambele tabere.

Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinţe, fire şi circumstanţe, pur şi simplu nu aparţin. Această neapartenenţă – la care mă gîndesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului – este acum patria mea artistică.”

(Salman Rushdie)

„Interzis în India încă înainte de publicare, genialul roman al lui Salman Rushdie înscenează o luptă a Binelui cu Răul într-un decor plin de fantezie şi savoare.

Şirul de poveşti alegorice din care este compus cheamă la o revizuire radicală a tuturor prejudecăţilor legate de natura divină şi umană, iar limbajul în care sînt redate acestea este la fel de bogat şi de dens ca o tapiserie medievală.”

(Publishers Weekly)

„Un şuvoi narativ de o inventivitate inepuizabilă, cînd comic, cînd furios, înfăţişînd viaţa omenească în toate contradicţiile ei. Un roman incendiar, atît prin îndrăzneala verbală, cît şi prin autenticitatea psihologică.”

(Newsday)