"Vertigo" este un eseu-compediu de istorie a esteticii, ce traseaza evolutia si poetica jurnalului, de la ritualurile funerare ale antichitatii la instrumentarea ei cotidiana.

Antologia reunita in acest volum dovedeste bogatia infinita a enumerarilor din istoria seculara a literaturii, de la Hesiod la Joyce, de la Iezechiel la Gadda.

>Adesea, sunt intocmite doar de dragul insiruirii, al muzicalitatii sau chiar dintr-o placere ametitoare de a reuni elemente lipsite de o legatura specifica, asa cum se intampla in cazul enumerarilor haotice.

Dar aceasta lucrare nu are doar meritul de a dezvalui o forma literara, rar studiata; evidentiaza, de asemenea, capacitatea artelor figurative de a sugera enumerari nesfarsite, chiar si atunci cand reprezentarea pare strict limitata de rama tabloului.

Astfel, cititorul va regasi in aceste pagini o insiruire de imagini care il vor determina sa simta valtoarea infinitului.

Fragment: Vertigo, Umberto Eco

In Iliada, intalnim doua modalitati de reprezentare.

Prima este exemplificata prin descrierea scutului lui Ahile de catre Homer: este o forma desavarsita si completa in care Vulcanus povesteste ceea ce se cunostea despre un oras, zona agricola din jur, razboaiele si riturile inchinate pacii, specifice acestuia.

Cealalta apare odata cu neputinta poetului de a face cunoscute numarul si identitatea tuturor razboinicilor ahei: desi cere ajutorul muzelor, trebuie sa se limiteze la asa-zisul, de altfel nesfarsitul, catalog al navelor, care se termina, intr-o forma ideala, cu etcaetera.

Cea de-a doua modalitate a reprezentarii este enumerarea sau insiruirea.

Exista enumerari limitate, care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cartilor dintr-o biblioteca; dar exista si cele care vor sa sugereze marimi nenumarate si care ne angreneaza in valtoarea infinitului.