Visul numarul 9 are, ca toate romanele lui David Mitchell, o multitudine de fire narative.

Ceea ce da coerenta întregului este odiseea urbana a unui tânar naiv, dar foarte inteligent si cu imaginatie debordanta, Eiji Miyake, devenit major la 20 de ani, dupa legea japoneza.

Romanul preia titlul cântecului #9 Dream de John Lennon, compozitorul preferat al personajului central.

De pe insula Yakushima, Eiji pleaca la Tōkyō pentru a-si cauta tatal necunoscut.

Fanteziile lui structureaza naratiunea caleidoscopica.

Firul principal se intersecteaza cu mai multe fire conexe — mama, internata din cauza alcoolismului într-o clinica izolata, încearca sa-si recâstige fiul, pe care l-a parasit; sora lui geamana, care s-a înecat în ocean, îi bântuie visele —, se întâlneste cu fire întâmplatoare — prietenia lui Eiji cu proprietarul unui magazin de închiriat filme; relatia lui cu o pianista cu ceafa perfecta —, se ciocneste de altele pline de violenta atât în viata reala, cât si în irealitate — tânarul nimereste într-un razboi nimicitor din lumea interlopa, dominata de Yakuza; îsi asuma roluri de super-erou în jocuri electronice —, sau se muta pe fire paralele — Eiji citeste fabulele scrise de o batrâna autoare surda pentru nepotul ei sau jurnalul prezumtivului sau bunic, fost luptator kamikaze în marina militara.