Volumul Amintiri semnat de Zoe Camarasescu – doamna de onoare a Reginei Elisabeta – ofera o perspectiva asupra României de la finalul secolului XIX si din primele decenii ale secolului XX.

„Fata de actuala domnie a vulgaritatii, prostiei, faradelegii si mârlaniei (post)comuniste, lumea Bucurestilor lui Carol I si Ferdinand, ai lui Claymoor, Frédéric Damé si Ulysse de Marsillac, I.C. Bratianu si Marghiloman, P.P. Carp si Eugeniu Carada, Titu Maiorescu si Mitita Sturdza, orasul Expozitiei de pe dealul Filaret din 1906, în România Pelesului, Cotrocenilor si «trenurilor de placere» catre Sinaia «anilor nebuni», adica de pe la 1900 pâna la Marele Razboi – ne covârseste cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic si cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului-simt, al elegantei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii si ierarhiei bine chibzuite.

Pe scurt: o Românie aristocratica, emanând întelepciune, temeinicie statala, armonie sociala (cel putin pâna la 1907...), elan constructiv si masura în toate.“ -

Dan C. Mihailescu

Pentru cei interesati de viata aristocratiei romanesti in primul sfert al secolului al XX-lea, cartea aceasta e pretioasa.

Astfel, Zoe a frecventat palatul Cotroceni si Pelesul, fiind partenera de joaca si petreceri cu printii Carol si Elisabeta (Zambeta), apropiati de varsta ei. I-a cunoscut bine, de asemenea, pe parintii acestora, printul Ferdinand si principesa Maria, precum si toata acea lume de Rosettesti, Golesti, Baicoieni, Poenaresti, Berindei, Balaceni s.a. Aflam cum se sarbatorea in acest mediu Craciunul si Pastele, cum decurgeau vacantele la Sinaia, la Techirghiol sau la diverse mosii (un loc important fiind pentru Zoe mosia Storobaneasa a cumnatului ei, Nicolae Racotta - un substitut de tata).

Nu lipsesc "faptele istorice", asa cum le-a trait: rascoala din 1907, moartea regelui Carol I, vaduvia si moartea reginei Elisabeta, primul razboi mondial, cand Zoe a fost sora de caritate la spitalul condus de Martha Bibescu (portretul fascinantei femei e plin de rezerve, si pe drept cuvant).

Veti intalni in carte multe alte pasaje de mare interes, avandu-i in centru pe George Enescu, Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga, Nicu Ioanid (cunoscut ca scriitor sub pseudonimul Dinu Nicodim), Titu Maiorescu.

Acesta din urma se instalase, dupa moartea Anicutei Rosetti, in 1913, in casa familiei Bengescu-Racotta din strada Mercur, unde si-a trait ultimii patru ani de viata. Afland ca nepoata sa, Zozo, tine un jurnal in franceza, i-a cerut sa-l citeasca: "Cam intimidata, i-am dat caietele mai vechi si am fost extrem de mirata vazand seriozitatea cu care citea (...). La urma, a tras o concluzie magulitoare si neasteptata: "Vezi, copilule, tu trebuie sa lucrezi. In tine este ceva ce nu trebuie sa se piarda. Invata sa scrii romaneste".

Copila a ascultat sfatul marelui critic care-i intuise talentul si a ajuns sa scrie aceste incantatoare memorii. Astfel, nimic din ceea ce a trait in copilarie si prima tinerete nu s-a pierdut.

Adriana Bittel, Formula AS