Tablou de moravuri parfumat cu esenta de istorie, Hronicul mascariciului Valatuc dezvaluie o galerie de personaje fara seaman in literatura romana. Unele au un haz enorm, altele sunt prinse in situatii fara iesire. Unele starnesc hohote, altele induioseaza. Tusele groase in care zugraveste Pastorel confirma aplecarea lui spre farsa sau pastisa. Sotul incornorat, soata sturlubatica si fasneata, amorezul pe care focul dragostei il parjoleste la nouazeci de ani, paharnicul ulcerat de neputinta lasa a boierilor, pehlivanul care-i pacaleste pe cei care vor sa-l dea pierii, conitele clevetitoare si feciorii cu flinta pe umar si pistolul la brau -- toti acestia ies din fresca si vorbesc despre un timp trecut, ale carui obiceiuri sunt insa pastrate cu sfintenie de contemporani. Hronicul mascariciului Valatuc livreaza dovezi tuturor celor care sustin ca romanul e unic, acomodant si inimitabil.