Civilizatii si tipare istorice
Aparuta la Paris in 1975 si distinsa cu Premiul de istorie al Academiei Franceze in 1976, lucrarea de fata se inscrie in randul acelor tentative ambitioase de a gasi un sens evolutiei omenirii, surprinzand constante, ritmuri, tipare dupa care s-ar modela in mod necesar desfasurarea marilor civilizatii pe care le putem distinge in cursul istoriei.
Originalitatea cercetarii consta in gasirea de catre autor a unui "barometru" al dezvoltarii si stingerii unor civilizatii, descoperirea unor "legi" (lois, in originalul francez) sau "tipare" (in versiunea romaneasca) istorice, dupa care acestea evolueaza.
Interesanta este si concluzia autorului referitoare la caracteristicile cresterii si descresterii unei societati de un anume tip.
La inceput, in perioada de crestere, aceasta este guvernata de o infima minoritate creatoare, pentru ca la descrestere conducerea sa fie preluata de perifericii societatii, cei care in prima faza fusesera considerati "intrusi".
Anexele V-VIII, listele guvernantilor francezi, englezi, rusi si nord-americani din ultimele doua veacuri ilustreaza aceasta teza
Editia de fata, cea de-a sasea în limba româna, este însotita de un bogat material iconografic.
Sunt aici desene documentare executate dupa monumente, artefacte sau opere de arta, comentate astfel încât sa sustina informatiile si conexiunile din text.
Am ales sa evidentiez, cu imagini si obiecte adesea mai putin cunoscute, unele legaturi, influente sau convergente între civilizatii.
(Neagu DJUVARA)
Editie de colectie, cu 80 de desene documentare de Mihail Cosuletu si Simona Vilau, 40 de ilustratii alb-negru si 55 de ilustratii color.
„In umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor.
Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei.
Toate sunt pierdute - pierdute pentru totdeauna si pentru totL in viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii.
Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor.
Dar pana cand?
Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru?
Si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie?"
Neagu Djuvara
