„Cucerirea Munţilor Stâncoşi este o strălucită rememorare a impactului pe care geografia Americii îl are asupra strategiei sale.

O carte care trebuie neapărat citită.“

(HENRY A. KISSINGER)

Pe urmele unei călătorii de-a curmezişul Americii făcute în copilărie împreună cu familia, Robert D. Kaplan străbate, la volanul unui automobil, imensa întindere a Statelor Unite, căutând amprenta lăsată de geografie asupra destinului ei de mare putere.

O geografie împletită cu istoria celor ce-au clădit naţiunea americană: de la pionierii care s-au aventurat spre vestul continentului în secolul al XIX-lea până la importanţi preşedinţi ai SUA, precum James Buchanan, Abraham Lincoln sau Theodore Roosevelt.

Acţiunile lor au contribuit la transformarea mentalităţii de cuceritori ai vastelor spaţii într-o adevărată cultură a frontierei, caracterizată printr-un generos spirit comunitar şi un nesmintit pragmatism – trăsături chemate să răspundă şi astăzi provocărilor unei lumi globalizate, în care focarele de conflict sunt din ce în ce mai numeroase şi mai greu de stăpânit.

„La fel ca Tocqueville şi Kerouac, Kaplan ne prezintă America într-un fel cu totul nou.“

(JOHN LEWIS GADDIS, Universitatea Yale)

„Tehnologia nu a negat geografia.

A făcut-o doar mai mică şi mai neîncăpătoare, astfel că fiecare petic de pământ este din ce în ce mai preţuit şi mai aprig disputat ca niciodată, în vreme ce fiecare regiune şi zonă de criză este mai interconectată ca niciodată cu fiecare dintre celelalte zone.

Drumurile şi autostrăzile Americii, cu înviorătoarea pălăvrăgeală de dimineaţă din micile magazine de la staţiile de benzină – împreună cu detaşamentele lor de mestecători de tutun şi aparatele exotice de cafea –, reprezintă o cultură unificată.

Dar acesta este doar unul dintre aspectele sociale ale ţării: pentru că oriunde te-ai afla trebuie să fii întotdeauna conştient de alte realităţi care o contrazic pe cea pe care o ai sub ochi.

Şi chiar în cadrul acelei culturi unificate, tăcerile oamenilor când vine vorba de politică sunt neliniştitoare, fiindcă discursul lor e însufleţit doar de problemele vieţii de zi cu zi.

Asta sugerează alienare, făcându-i pe oameni vulnerabili la demagogie în vremuri mai dificile.“

(ROBERT D. KAPLAN)