Delirurile vietii cotidiene
Iubim, ur?m, invidiem, ne dorim si speram... ne construim scenarii ?n care credem si pe care le perpetuam, ?n care ?i angrenam pe ceilalti, atribuindu-le roluri mai mult sau mai putin importante.
Ne lasam, la r?ndul nostru, sedusi ?n povestile altora.
Sa fie acestea "deliruri", tesaturi psihice, care printr-o analiza minutioasa se pot destrama? Atunci, ce se afla la baza lor si cum ni le putem asuma, pentru a ?ntrezari si, ?n cele din urma, a locui realitatea obiectiva?
Purt?nd cititorul prin lumea interioara a personajelor unor autori precum Shakespeare, Samuel Butler sau Dickens, c?t si prin aceea a propriilor pacienti, Shengold ilustreaza felul ?n care aceste deliruri iau nastere ?n copilaria timpurie, se mentin saracindu-ne si rigidiz?ndu-ne viata si pot fi estompate printr-o maturizare reala, adesea rod al travaliului psihanalitic.
Leonard Shengold este profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina a Universitatii New York si psihanalist formator la Institutul de Psihanaliza al aceleiasi universitati.
"Delirurile", asa cum am afirmat ?n mod repetat, sunt ?ncercari de a pastra atributele narcisice ale fixitatii si imuabilitatii: fara trecerea timpului, fara moarte; lipsa separarii, lipsa pierderilor ? a avea tot si a fi ?ngrijit de parinti pe vecie.
Moralitatea si capacitatea de a iubi ?ncep cu renuntarea la insistenta de a fi singurul care exista sau a carui existenta conteaza. Ajungem sa fim, ?n masuri variate si mereu schimbatoare, din ce ?n ce mai capabili sa abandonam temporar pozitiile narcisice ?n drumul spre iubire. ? Leonard Shengold
Intensitatea emotionala care caracterizeaza delirul si cvasidelirul (oferindu-le o calitate obstinata, reductiva, insistenta, pasionala) marcheaza o regresie la faza cea mai timpurie, narcisica, a dezvoltarii psihice, ?n care universul este considerat ca fiind alcatuit din corp si acele parti si functii ale altora care sunt la ?nceput fuzionate cu propriul corp si considerate a fi parti ale lui. [...] Rezulta, desigur, ca aceste deliruri si cvasideliruri sunt foarte dificil de analiza; frecvent, ele nu sunt constiente, exist?nd ca presupuneri si asteptari inconstiente (sau cel putin nerecunoscute ?n mod responsabil) si ca afecte asociate [...] deconectate de constiinta responsabila.
? Leonard Shengold