Pentru a fi fericit ai nevoie de bunastare, de sanatate, de iubire, si de cate si mai cate, spunem adesea.

Asteptam ca fericirea sa ne fie data din afara, de ceilalti, de circumstante.

Fericirea pare sa fie astfel un viitor promis, o aspiratie, niciodata o realitate.

De aceea, o constientizam adesea de-abia dupa ce ne-a parasit, mai mult ca pe un regret al volatilitatii sale.

Christophe Andre ne arata insa ca fericirea este o arta, si chiar o „stiinta“, fericirea se invata. In „lectiile“ sale despre fericire, fiecare avand drept pretext un tablou celebru, autorul ne ajuta sa patrundem calitatea ei simpla, ce se regaseste in viata de zi cu zi.

De la primii pasi ai copilului care descopera lumea si pentru care fiecare moment este un inceput de drum si pana la impacarea cu sine de dinaintea mortii, nestematele fericirii se afla la indemana noastra si tine numai de noi sa le vedem si sa le culegem.

„Nu stiu sa spun ce m-a atras catre pictura: poate profesia mea de psihiatru, poate inclinatia mea spre intimitate, poate interesul meu fata de psihologie. Insa as dori sa va provoc la aceasta experienta: uitati-va la un tablou, priviti-l in tacere, lasati pictura sa va vorbeasca, sa-si faca salas in voi.“

Christophe Andre