Despre sufletul rațional, fragment al tratatului De homine al lui Albert cel Mare, este una dintre cele mai importante surse pentru antropologia medievală latină.
Traducerea de față oferă o considerație asupra ființei umane, la intersecția dintre filosofia naturală, medicină și teologie, avînd în centru o teorie a intelectului, a facultăților și a obiectelor sale.
Intelectul este considerat singura facultate ce poate integra ființa umană într-un parcurs ascendent de perfecționare prin care creatura devine asemănătoare Creatorului.
Albert cel Mare (1200-1280) a fost un important filosof, astrolog, teolog și diplomat din secolul al XIII‑lea.
A studiat artele liberale la Universitatea din Padova, unde a avut și primul contact cu scrierile lui Aristotel, și, după ce a devenit membru al ordinului dominican, a făcut studii de teologie la Köln. A predat la Universitatea din Paris și l-a avut ca discipol pe Toma din Aquino.
Albert a fost primul care a comentat scrierile lui Aristotel, făcîndu-le astfel accesibile la o scară mai largă în cîmpul academic și fiind mai apoi determinat să studieze și să comenteze învățăturile unor gînditori musulmani, în special ale lui Avicenna și Averroes.
A fost beatificat în 1622, a fost canonizat și declarat doctor al Bisericii Catolice în 1931 de către papa Pius al XI-lea și a devenit sfînt patron al științelor naturale în 1941.
