„Firul gândirii-i rupt, în ceata. / stiintele îmi pricinuiesc profunda greata. / Sa potolim prin vaile simtirii, / Arzânde, toate patimile firii. / si rând pe rând, din învelisul lor de vraje, / Minunile sa le desfacem, drage. / Sa ne zvârlim în timp, în freamatu-i, cu dor, / În rostogolul întâmplarilor!“

Asa începe fabuloasa calatorie a lui Faust, pe care Mefistofel îl poarta prin lumea mic-burgheza a oraselor gemane, iar apoi prin „marea lume“, sfidând barierele timpului si spatiului.

Faust cel vesnic nemultumit fagaduieste sa-si dea sufletul diavolului atunci când va cadea prada trândaviei si, îndestulat, va cere clipei sa se opreasca.

În talmacirea lui Lucian Blaga, opera la care Goethe a lucrat o viata întreaga îsi pastreaza puterea de a fascina, stimula si amuza cititorii.