Intelegerea vietii. Introducere in psihologia individuala
Aceasta carte, aparuta în ultima perioada a activitatii lui Alfred Adier, are ca punct de plecare conferintele pe care le-a tinut in Statele Unite si ofera o perspectiva generala asupra principiilor fundamentale ale psihologiei individuale.
Conceptele importante ale teoriei adleriene - complexul de inferioritate, complexul de superioritate, stilul de viata, sentimentul social - si diferite aspecte ale practicii terapeutice - amintirile din copilarie, visele, ajustarea sociala, copiii problema, relatiile de cuplu si sexualitatea - sunt prezentate pe larg si ilustrate prin numeroase exemple.
Ca o psihologie centrata pe Eu, psihologia individuala a exercitat o influenta considerabila asupra psihologiei umaniste si a neo-psihanalizei.
Toti cei interesati de psihoterapie, consiliere psihologica, psihologie sociala si educatie vor gasi în aceasta editie o introducere accesibila în psihologia individuala.
Fragment din carte: Intelegerea vietii, Alfred Adler
Psihologia individuala - stiinta de a trai
Doar o stiinta care are legatura directa cu lumea, spunea marele filosof William James, este cu adevarat o stiinta. Putem spu-ne, de asemenea, ca, într-o stiinta având o legatura directa cu viata, teoria si practica devin aproape inseparabile.
O astfel de stiinta, tocmai pentru ca se modeleaza dupa dinamica vietii, devine o stiinta de a trai. Aceste considerente sunt aplicabile, cu o forta deosebita, stiintei psihologiei individuale.
Psihologia individuala încearca sa vada vietile individuale ca pe un întreg si priveste fiecare reactie în parte, fiecare actiune si impuls ca pe o expresie a atitudinii unui individ fata de viata.
O astfel de stiinta este, din necesitate, practica si pragmatica, deoarece, cu ajutorul cunoasterii, putem sa ne schimbam si sa ne corectam atitudinile. Astfel, psihologia individuala nu numai ca face predictii asupra a ceea ce se va întâmpla, ci si, la fel ca pro-fetul Iona, prezice ceea ce s-ar putea întâmpla, tocmai ca sa nu se întâmple.
Stiinta psihologiei individuale s-a dezvoltat dintr-un efort de a întelege misterioasa putere creativa a vietii - puterea exprimata în dorinta de dezvoltare, de lupta si realizare si de compensare a înfrângerilor într-un anumit domeniu prin lupta pentru succes în altul.
Aceasta putere este teleologica - se exprima pe sine în urmarirea unui scop, iar în aceasta lupta toate însusirile fizice si psihologice coopereaza. De aceea este absurd sa studiezi fie starea fizica, fie pe cea mentala, fara sa le raportezi la individul ca întreg.
De exemplu, în psihologia judiciara acordam deseori mai multa atentie infractiunii decât infractorului. Dar infractorul, nu infractiunea, este cel care conteaza si, oricât de mult am lua în considerare infractiunea, nu-i vom întelege niciodata natura daca nu o vom vedea ca pe un episod din viata unui anumit individ.
Lucrul cel mai important este sa întelegem contextul indivizilor implicati - scopul vietii lor, cel care le directioneaza toate actiunile si impulsurile.
Daca putem întelege acest scop, putem întelege semnificatia ascunsa în spatele fiecarui act separat - putem vedea aceste acte ca pe parti ale unui întreg. Si atunci când studiem partile - cu conditia sa le studiem ca parti ale unui întreg - obtinem o întelegere mai buna a întregului....
