Societatea occidentala contemporana pune mai mare pret pe moderatie decât pe reactia violenta si prefera compromisul în locul conflictului.

Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditatie asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politica, Sloterdijk discuta pe rând etosul crestin, comunist, islamist si arata, dimpotriva, ca rezervele de furie si resentiment ale populatiilor pot fi traduse pozitiv, asa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în solutii si structuri politice.

Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în voga filosof german urmareste în datele ei genealogia ideologica a acestui afect universal si ne vorbeste, cu eruditie si polemic, despre valentele istorice ale mâniei si, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgenta miscarilor violente.