Oglinda lumii. O noua istorie a artei,Julian Bell

Ce are un pergament chinezesc din Antichitate ?n comun cu o fotografie facuta de un paparazzi, sau o piatra din preistorie cu ultima creatie video?

Raspunsul ni-l ofera Julian Bell, calauza acestei calatorii imaginare admirabile, ?ntreprinse de-a lungul mileniilor si de-a latul oceanelor lumii, pe firul unei naratiuni incitante din care este tesuta cea mai bogata istorie a artei din c?te s-au povestit.

Fac?nd parte din categoria sintezelor de istoria artei, Oglinda lumii, de Julian Bell, se diferentiaza de majoritatea lucrarilor anterioare prin faptul ca ofera, ?n spiritul erei globalizarii, si o perspectiva consistenta asupra unor spatii culturale altadata superficial cunoscute, sau chiar neglijate, at?t de cercetatorul, c?t si de publicul european.

Oglinda lumii este o istorie universala a artei si prezinta evolutii culturale din toate zonele lumii.

Volumul merge de la arta preistorica la cea contemporana, si vorbeste chiar si de lucrari de la ?nceputul anilor 2000. Julian Bell pune arta ?n context istoric, social, politic, religios, filosofic, de civilizatie.

Oglinda lumii propune o viziune asupra reperelor istoriei artei, cu punerea ?n valoare a unor opere mai putin mediatizate, dar semnificative pentru anumite orientari artistice.

Julian Bell este pictor si profesor de istoria si teoria artei la London Art School

Fragment din Prefata Autorului

Oamenii spun povesti si creeaza obiecte fascinante. Uneori, povestile lor se refera tocmai la acele obiecte. Acest tip de naratiune, numita istoria artei, apare din dorinta cuiva de a se transpune ?n altcineva, ?ntr-o alta epoca si de a se minuna de ceea ce au realizat acele m?ini. Pe l?nga aceasta, istoricii de arta ?ncearca uneori sa explice de ce felul ?n care sunt facute diferite obiecte se modifica ?n functie de timp si spatiu geografic. Acesta este scopul cartii de fata.

Povestirile de acest fel ?nsa au o st?ngacie intrinseca. O opera de arta urmareste sa capteze si sa mentina atentia: o istorie a artei o proiecteaza mai departe, croindu-si drum pe tar?mul imaginatiei. Un studiu general de istoria artei, precum acesta, poate genera tensiuni acute. ?n fiecare moment, povestitorul si ascultatorul vor fi ispititi sa se opreasca mai mult si sa priveasca mai atent.

Pentru ce am continua atunci un asemenea proiect? Traim ?ntr-un amalgam de imagini. Strazile si ecranele din ?ntreaga lume prezinta o ?nvalmaseala de informatii vizuale diverse si disparate. Ochii nostri surprind o bolboroseala de citate artistice - Japonia secolului al XIX-lea, Franta secolului al XIII-lea, Roma secolului al XVI-lea, Australia aborigena - drept pentru care ar fi bine sa cunoastem macar vocabularul: ce si de unde a venit. Mai mult, ar fi bine sa-i cunoastem gramatica. Deci, care este legatura dintre aceste imagini? Cum sunt ele ?nradacinate ?n experienta altora? Avem noi oare ceva ?n comun cu cei care le-au creat?

Astfel de ?ntrebari genereaza mai degraba povesti dec?t certitudini stiintifice. Povestea care urmeaza este narata de cineva din Anglia ?nceputului de secol XXI, care ?ncearca sa conecteze milenii de creatie si cele sase continente ?n care au fost faurite asemenea obiecte, sper?nd ca i-ar putea astfel oferi cititorului o baza pentru construirea propriei sale povesti. Aceasta carte se doreste a fi o introducere generala ?n problematica istoriei artei universale, mai degraba dec?t un set de concluzii despre ea, si nu este preocupata de definirea sau redefinirea a ceea ce poate fi numit arta, ci mai mult de descrierea continutului general acceptat al acesteia. Obiectivul ?l constituie amploarea, mai degraba dec?t profunzimea, deschiderea, mai degraba dec?t rigoarea.

Metoda acestei carti ar putea fi ?nsa considerata restrictiva. Voi tese asadar o poveste ?n jurul obiectelor a caror reproducere creeaza, dupa parerea mea, un efect vizual pregnant. Bine?nteles, arta este mai mult dec?t o masa compacta de imagini usor de ?ncadrat, chiar daca lucrurile pot aparea aici exact ?n acest fel. Admit asadar o nota de subiectivism. Am pornit sa scriu aceasta carte dupa ce mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii ca pictor. Sunt obisnuit sa examinez un obiect dintr-o camera sper?nd ca el va capata o viata si un limbaj proprii. Privesc imaginile de aici ?ntr-un mod similar. Astfel, genul de arta asupra careia se concentreaza aceasta carte priveste mai putin ceea ce ne ?nconjoara - mediul, cladirile, decorul, ustensilele, ?mbracamintea, podoabele - c?t ceea ce ne confrunta, ?ntr-un fel sau altul - de la picturi la statuete si monumente. Linistea imaginilor izolate va introduce o alta limitare a discutiei. Nu voi analiza pe larg ce se misca dinaintea ochiului sau ce anume face ochiul sa se miste - un lucru care tinde sa marginalizeze nu doar desfasurarile spectaculare si arta video, ci si o multitudine de interactiuni istorice fascinante dintre imagistica si scriitura.

Scriind aceasta naratiune, m-am bazat pe trei reguli vag definite. ?n primul r?nd, daca nu exista nicio modalitate de a ilustra un anumit lucru, atunci nu vorbi despre el. Alegerea celor aproximativ trei sute cincizeci de ilustratii care sa redea amploarea istoriei artei universale seamana cu mersul pe s?rma. Multi vor fi consternati de tot ceea ce nu a fost mentionat aici; mai multi vor fi plictisiti de citirea prea multor nume carora le lipseste o fata. Atunci c?nd a fost absolut necesar sa mentionez o personalitate sau un fenomen care nu a putut fi ilustrat, am adoptat o strategie de genul ""seamana mai degraba cu"". Altfel, efectiv am considerat ca este mai bine sa ignor tot ceea ce nu pot sa prezint.

?n al doilea r?nd, respecta ordinea cronologica. Acest obiectiv al crearii unui text placut la lectura nu s-a dovedit ?ntotdeauna strict posibil, mai ales ?n cazul ?n care subiectul discutiei se muta de la o tara la alta, dar sper ca modul ?n care acest lucru a fost realizat aici reveleaza at?t contrastele dintre o regiune si alta, c?t si afinitatile interculturale.

Titlul pe care l-am ales - Oglinda lumii - indica cea de-a treia regula de lucru. Vad istoria artei ca pe o suprafata care reflecta istoria lumii ?n toata amploarea ei, mai degraba dec?t ca pe o fereastra deschisa catre un tar?m estetic independent. Voi presupune ca istoricul schimbarilor artistice reflecta cumva memoria schimbarilor sociale, tehnologice, politice si religioase, oric?t de inversate si de remodelate s-ar dovedi aceste reflectari.

Oglinzile pot functiona doar cu lumina pe care o primesc, si totusi, ele ne pot revela lucrurile ?ntr-o lumina noua. Mai mult, titlul pe care l-am ales exprima si crezul meu - operele de arta pot revela realitati care ar ram?ne altfel ?n obscuritate, si ele pot avea rolul de cadre pentru adevar. Crearea acestor obiecte, mai degraba dec?t statutul lor ulterior, va fi dominanta acestei povesti. Motivul principal pentru care sunt pasionat de istoria artei este acela ca ea pare sa ma apropie de niste lucruri extraordinare si de oamenii care le-au creat. Sper sa va pot transmite macar o parte din aceasta pasiune.