„Ratacite si cu greu regasite, înregistrarile conferintelor despre tangou tinute de Borges în 1965 ne ofera o viziune nostalgica si plina de farmec, cum marii scriitori stiu sa plasmuiasca, asupra unuia dintre cele mai rasunatoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faima mondiala – tangoul.

Respingînd imaginea fals patriotica a unui act de nastere onorabil ce i s-a confectionat tangoului din momentul în care a fost acceptat în lumea buna la scara planetara, Borges îl prezinta cu o franchete dezarmanta pentru edulcoratorii tîrzii ai acestui controversat fenomen în ceea ce priveste originile.

Recurgînd la marturiile epocii, scriitorul dezvaluie întreaga efervescenta tulbure a mediilor plebee din care îsi trage seva tangoul.

În viziunea lui lipsita de prejudecati, obîrsia populara nu-i scade cîtusi de putin valoarea, dimpotriva, i-o sporeste si îi asigura autenticitatea, caci tocmai impuritatea rodnica a magmei începuturilor constituie temelia trainica pentru inconfundabilele reverberatii ulterioare si pentru rafinamentul artistic al variatelor sale figuri de incendiara pasiune bine temperata.“

(Andrei Ionescu)