Ultimii martori ai lui Hitler
Ultimii martori ai lui Hitler, de Michael A. Musmanno, judecator in cadrul Procesului de la Nurnberg, prezinta o reconstituire, bazata pe zeci de marturii, a vietii din buncarul lui Hitler in Berlinul asediat.
O carte-document despre izolarea de realitate a lui Hitler: iluzia victoriei si invulnerabilitatii, nebunia invincibilitatii si convingerea in darurile sale supraomenesti.
Cuprins: Ultimii martori ai lui Hitler
Drama pierderii razboiului, la maxima sa intensitate.
Buncarul pierzaniei de sub Cancelaria Reichului.
Hitler si apropiatii sai.
Naluciri si strategii fantastice.
Tragedia disperarii, alegerea vietii.
Nunta condamnatilor la moarte.
Dupa noi, potopul!
Testamentul lui Hitler.
Supravietuitori si discipoli.
Fragment : Ultimii martori ai lui Hitler
1. Lacasul demonului
Hitler se clatina ca un tigru ranit in timp ce merge prin sala hartilor. Armata a-3-a de blindate germana, care rezista pe cursul superior al Oderului, de la Stettin la Eberswalde, este amenintata dinspre sud si de aceea nu poate sari in ajutorul Capitalei. Pentru a evita propria ei incercuire, trebuie sa se indeparteze de Berlin, ocupand o pozitie defensiva. Hitler ordona armatei a-9-a sa-l atace pe Jukov din spate, o miscare ce l-ar incomoda pe maresalul sovietic precum intepatura unei albine pe un urs. Hitler ii porunceste feldmaresalului Schorner, comandantul grupului de armate Sud din Cehoslovacia, sa-si indrepte trupele spre nord, iar general-colonelului Heinrici, comandantul grupului de armate Vistula, ii transmite sa ocupe imediat un front de lupta spre sud, toate acestea pentru a degaja trupele lui Busse, amenintate de o nimicire iminenta.
Generalii din suita lui Hitler stau in jurul lui, neajutorati ca niste pustani de scoala. Niciunul nu are curajul sa-i spuna Fuhrerului ca trupele pe care le comanda, asa cum un vanator isi cheama cainii, mai sunt unitati combatante numai cu numele. Istovite de razboi, uzate, distruse, avand doar 25-50 la suta din potentialul de lupta, sunt la fel de utilizabile ca niste martoage ologite la o sarja de cavalerie. In plus, peste tot se afla trupe inamice la fel de puternice precum cele care ii nimicesc pe soldatii lui Busse. Pe hartile sale, Hitler isi imagineaza fiecare unitate de lupta germana asa cum era in prima zi de razboi, cu efectivul complet, cu tunuri, vehicule de transport, spitale de campanie, cu tot aparatul de intendenta, cu armamentul nou-nout si cu nenumarate camioane incarcate cu munitii. O inspaimantatoare autoamagire. Hitler se poarta atat de mizerabil cu cei care ii aduc vesti proaste, incat cu timpul generalii si aghiotantii prefera sa nu mai raporteze pierderile suferite. Astfel, Fuhrerul ajunge sa ordone interventia unor resturi de armata la fel cum, dintr-o trasatura de condei, comanda cresterea productiei de razboi.
Il intreaba pe Albert Speer:
- Cate obuziere produceti?
Speer raspunde:
- 160.
Hitler pretinde:
- Ordon sa se produca 900! Cate proiectile antiaeriene?
- Doua sute de mii.
Hitler:
- Ordon doua milioane!
Si astfel, in imaginatia lui Hitler, 900 de obuziere si doua milioane de proiectile antiaeriene sunt gata de livrare armatelor sale.
Berlinul nu va cadea, trupe inamice n-au mai intrat in Berlin din 1806, le aminteste Hitler tuturor, ca si cum asta ar fi o garantie ca asa ceva nu s-ar putea intampla in 1945.
Pentru un moment, Hitler nu mai priveste hartile de razboi. O delegatie s-a reunit in gradina Cancelariei Reichului: ofiteri de rang inalt ai grupului de armate Nord, reprezentanti ai diviziei sale de garda, soldati din unitatile de lupta ale Tineretului hitlerist.
Cu eforturi vizibile, impins mai mult de vointa decat de muschi, Hitler urca treptele buncarului pentru a primi felicitarile de aniversare ale oaspetilor sai. Mai primeste si altceva: trupele au facut o colecta pentru el si fara vreo alta ezitare decat cea provenita de la slabiciunea sa fizica, accepta banii si observa in treacat ca anul acesta donatia nu este la fel de mare ca in anii trecuti, cand a fost doua milioane de marci. Transpirand din cauza caldurii infernale care provine de la incendiile ce mistuie palatul Cancelariei si gafaind de efortul facut la urcarea treptelor, Fuhrerul ii aduna pe cei de fata pentru a le tine o cuvantare. Cu o voce sparta, isi indeamna auditoriul sa-i nimiceasca fara mila pe rusii care au nerusinarea sa indrazneasca sa viseze la cucerirea Berlinului.Drama pierderii razboiului, la maxima sa intensitate.