Teroarea horthysto-fascista in nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)Prezentul volum nu subscrie in nici un fel la apelul politicienilor, de aiurea si de aici, de a uita trecutul. Un popor fara memorie istorica este un popor mort. Un popor fosil.
Sau cel mult o masa centrifuga, lipsita de centre gravitntionale, aflata la dispozitia oricarei forte si vointe straine. Relatiile romano-ungare nu pot fi aduse la nivelul unei colaborari reciproce avantajoase decat in momentul cand partea ungara va renunta la hungarism
Adica la imperialism. Este o crima impotriva natiunii romane, a prezentului si a viitorului ei sa i se ceara trecerea trecutului de suferinta la arhiva, in vreme ce natiunea maghiara fanatizeaza trecutul imperialist, il sacralizeaza, proiectandu-l in prezent si mai ales in viitor.
Problema problemelor este Transilvania. Ungaria nu are nici un drept istoric asupra ei. N-a facut parte din regatui ungar, a fost principat autonom si actul formal al alipirii la Austro-Ungaria prin incoronarea imparatului Francisc losif ca rege al Ungariei la 8 iunie 1867 nu spune nimic in ordinea dreptului istoric.
Cei 51 de ani cat reprezinta formal stapanirea ungureasca a Transilvaniei sunt nesemnificativi raportati la istorie, dar esentiali pentru a caracteriza structurile hungariste.
Incompatibilitatea hungarismului cu valorile statului de drept, Anacronismul lui funciar. Inghetat la nivelul feudalismului primitiv.
Exista o intreaga biblioteca pe tema dreptului nostru istoric asupra Transilvaniei. Cu o argumentatie stiintifica acceptata de majoritatea istoricilor straini.
Prezenta PRECIZARE afirma ca autorul se ocupa de aplicarea noilor principii ale dreptului istoric la epoca scurta cat Transilvania a fost formal alipita la imperiul Austro-Ungar intre 1867-1918 si la intervalul 1940-1944 cand o parte din acest pamant romanesc a fost cedata Unganei prin diktatul de la Viena.
Aceste principii care largesc sfera notiunii de drept istoric se refera si la modalitatile in care Ungaria a acordat romanilor dreptul la invatatura, la limba materna, la drepturi politice si cetatenesti, la libertatea cuvantului, la libertatea religioasa, la identitate etnica si culturala, cu o rostire uzata astazi pana la tocire, in ce masura Ungaria a acordat romanilor drepturile fundamentale ale omului. Si ale natiunilor. Cea ce este foarte important pentru caracterul multinational al imperiului austro-ungar.
Mostenind fanatismele kossuthiene, Ungaria dualismului le-a exacerbat, concentrandu-le pe o idee politica aberanta: maghiarizarea fortata a celor 3 milioane de romani care alcatuiau majoritatea zdrobitoare a locuitorilor din Transilvania, Maramures, Crisana si Banat.
De aici practicile criminale folosite in jurisdictie, economie, cultura, spiritualitate, culminand cu eliminarea fizica a romanilor, individual sau in masa.
Deci culminand cu genocidul. Care a atins limita monstruosului in anii 1940-1944, depasind cu mult in atrocitate crimele de acest gen practicate de hitlerism si chiar si de komintemism
