Viaţa şi moartea în linia întâi. Jurnal şi însemnări de război

Ardelean din Rupea, Vasile Scârneci a intrat în armata română în 1916, ca simplu soldat, deşi contribuţia sa din perioada neutralităţii în sprijinul serviciilor secrete româneşti îi conferise dreptul la o situaţie mai bună.

Înrolat în Regimentul 3 Vânători, s-a remarcat pe câmpul de luptă, fiind rănit de două ori şi decorat cu "Virtutea Militară".

Datorită comportamentului său de excepţie, a fost avansat sublocotenent în rezervă, la solicitarea ofiţerilor din regiment.

În anul 1918, va deveni ofiţer activ şi va fi repartizat Regimentului Vânători de Munte, armă de care va fi legată întreaga carieră a lui Scârneci.

În perioada interbelică, în paralel cu meseria armelor, şi-a cucerit un excelent renume de sportiv, fiind multiplu campion naţional la atletism şi participant la Olimpiada de Iarnă, la St Moritz, în 1928.

22 iunie 1941 îl va găsi comandant secund al Batalionului 3 Vânători de Munte, cu gradul de maior.

Mai bine de un an, Vasile Scârneci va fi, împreună cu ostaşii săi, mereu în linia întâi, participând la eliberarea nordului Bucovinei, la forţarea Nistrului, la urmărirea forţelor sovietice pe direcţia sud-est, peste Bug şi Nipru, la bătălia defensivă din Stepa Nogai şi mai ales la pătrunderea în Crimeea şi la asediul Sevastopulului.

De-a lungul acestui itinerar de luptă, marcat de fapte de eroism şi de dureroase jertfe, Vasile Scârneci a devenit comandant plin al Batalionului 3 Vânători de Munte, a fost avansat locotenent-colonel şi a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a şi cu "Crucea de Fier", clasele I şi a II-a.

După un scurt răgaz pe coasta Crimeii, batalionul lui Scârneci va fi dislocat în apropiere de Novorossiisk luând parte la bătălia purtată pentru Cuban şi Peninsula Taman.

La sfârşitul anului 1943, după aproape doi şi jumătate petrecuţi pe front, mai tot timpul în linia întâi, Vasile Scârneci va reveni în ţară, la partea sedentară la Corpului de Munte.

După 23 august 1944, Vasile Scârneci va participa la luptele pentru eliberarea teritoriului naţional, batalionul său intrând primul în Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş.

Avansat colonel în 1945, va fi trecut în "cadru disponibil" în 1946, asemenea atâtor ofiţeri ai armatei române, încheind astfel o carieră militară prodigioasă fără recunoştinţa pe care ar fi meritat-o din plin.

Cartea de faţă este o mărturie emoţionantă a acestei biografii exemplare, un "răboj al faptelor", cum îi spune Vasile Scârneci, fără egal în memorialistica de război de la noi.

Cele 504 pagini de text şi cele 112 pagini de fotografii alb-negru reconstituie momentele dramatice ale vieţii şi morţii în lina întâi.