”Si nu putem accepta ca lotul generatiei actuale e acela al lui "vivere", filozofia urmând sa fie finantata mai târziu...

În ce ma priveste, am în minte un portret ideal al sponsorului "cultural" si, de altfel, cred ca l-am si întâlnit de câteva ori: e cineva care, dupa ce a investit cu folos în mari proiecte de educatie universitara, în cercetari despre arta guvernarii, legislatie, liberalism, ecologie si minoritati, în programe de revitalizare economica si institutionala, simte nevoia sa iasa din circumstantial, din rezonabilul de prima instanta, pentru a investi într-un joc cu margele de sticla.

A finanta instalarea lui Newton sub mar sau navigatia utopica a lui Columb s-a dovedit rentabil. Oamenii nu devin mai saraci daca, din când în când, consimt sa dea de mâncare Serafimilor... “ (Andrei Plesu)