Un mare iubitor al Bucurestilor. Un cercetator atent, care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor, si care ne povesteste cu farmec despre orasul pe care il iubim cu totii. Nicolae Vatamanu s-a nascut la 29 noiembrie 1897.

Parintii lui au fost Ana Vatamanu (nascuta Popescu) si Mihalache Vatamanu. Ana provenea dintr-o familie de preoti, tatal ei Gheorghe(Ghita) Popescu a fost preot. De asemenea, bunicul ei Nicolae si unul dintre frati au fost preoti. De loc, strabunii Anei erau dintr-un sat Catunul din judetul Dambovita. Mihail Vatamanu (transformat dupa moda vremii in Mihalache) era din Dudesti–Cioplea. Mama lui Mihalache, Elisabeta (Lisaveta), era verisoara cu Stefan-caruta-goala, venit de la Vrancea, nimeni altul decat tatal lui Barbu Stefanescu Delavrancea.

Nicolae Vatamanu a fost un doctor cunoscut. Pe langa aceasta, si-a dedicat intreaga viata scrierii unei istorii a medicinei romanesti de la origini pana in prezent. A scris numeroase si valoroase carti despre istoria universala a medicinei. Este unul dintre intemeietorii Catedrei de Istoria Medicinei de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila“. A fost cunoscut in vremea lui si datorita rubricii saptamanale din ziarul Universul intitulate „Sfaturile medicului“.

A fost fascinat de fotografie. A avut aparate de fotografiat (deosebit de performante pentru acele timpuri) cu care a surprins imagini din Bucurestiul pe care l-a iubit atat de mult. Din pacate, sacii de fotografii, cu imagini ale caselor si strazilor din Bucuresti, au disparut impreuna cu el la cutremurul din 1977. Au ramas volumele cu povestiri despre lumea, locurile si obiceiurile de altadata din Bucuresti.