Pentru Chesterton ereticul nu este cel care alege o doctrina religioasa originala, ci gânditorul care îsi idolatrizeaza cugetarea, preschimbând-o într-o dogma infailibila.

Cu întelepciune, verva satirica si cu rafinat spirit critic, „excentricul print al paradoxului“ rastoarna prejudecati, demonteaza stereotipuri si combate locuri comune încetatenite în literatura, filozofie si religie, ironizând relativismul modern, caruia îi opune, fara pic de fanatism, adevarurile eterne ale Evangheliei.

În aceste eseuri mai mult decât actuale, Chesterton polemizeaza amical cu mari eretici ai umanitatii, ca Ibsen, G.B. Shaw, H.G. Wells, Kipling, Oscar Wilde si Nietzsche pe diverse teme sensibile: familia, nationalismul, arta si morala, crestinismul si pagânismul, stiinta, conditia umana, crestinul în lumea moderna etc.

„Adevarurile se preschimba în dogme de îndata ce sunt contestate… Totul va fi tagaduit. Totul va deveni crez. Este foarte rezonabil sa contesti pietrele de pe drum. A le afirma va deveni o dogma religioasa.

A crede ca toti suntem într-un vis este o pozitie rationala. A spune ca suntem cu totii treji va deveni o judecata mistica. Ruguri se vor aprinde pentru a arata ca doi plus doi fac patru.

Ne vom lupta pentru minuni vizibile ca si când ar fi invizibile. Vom privi imposibila iarba si cerul cu un curaj straniu. Vom fi dintre aceia care au vazut, si totusi au crezut.“

(G. K. CHESTERTON)