Viata este un sir de miracole nemaiauzite…(Jacques Salome)Dincolo de tacerea care îl învaluie astazi, Jacques Salomé continua sa dea viata unor proiecte noi, sa lucreze solul fertil pe care l-a cultivat cu atâta grija pâna acum, sa iasa neobosit în întâmpinarea cititorilor lui. Mai mult ca niciodata, freamata în el urgenta de a-si transmite învatamintele, convingerile, tandretea.
Cuplul, legaturile dintre parinti si copii, bucuria lecturii si voluptatea scrisului, îmbatrânirea, încercarile, schimbarea: sunt tot atâtea teme pe care le abordeaza cu luciditate si intensitate în textele inedite care alcatuiesc aceasta carte, pe jumatate jurnal intim, pe jumatate eseu luminos.
Fara odihna, purtat de o pasiune care nu se dezminte, acest mare comunicator încearca înca o data sa largeasca fiecare spatiu, fiecare clipa de viata pentru ca acolo sa se salasluiasca... un strop de eternitate.
Reguli de igiena relationala, o scrisoare furioasa catre hotii de posete, sfaturi pentru parintii copiilor care nu vor sa doarma singuri, gânduri despre iubire si cuplu în era comunicarii si a consumului, marturisiri despre boala si trauma, amintiri despre mamele de altadata si despre un om care facea pe arborele – toate îsi gasesc locul în paginile aceleiasi carti, într-o armonie care pentru autorul ei pare a fi principiu de viata si ritm al respiratiei.
Cu Un strop de eternitate, Jacques Salomé arunca o privire înapoi: lirica, afectuoasa, plina de modestie si recunostinta. Scrisa cu savoir si cu saveur, cartea pare construita pe o dinamica a înaltarii: de la o sinteza a principalelor teme si metode din cariera psihoterapeutului, trece prin autobiografie si se sfârseste într-o scriitura distilata, rarefiata, pura, cumva straina de timp si apropiata de o eternitate spre care ne întredeschidem împreuna cu autorul.
Si primim din ea un strop, de citit pe nerasuflate.
Jacques Salomé (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor si poet. Si-a obtinut licenta în psihiatrie sociala la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris).
Este fondatorul Centrului de formare în relatii interumane „Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence, unde preda buna parte dintre cursurile de formare. A predat timp de cinsprezece ani la Université de Lille III.
Jacques Salomé pledeaza pentru transformarea comunicarii într-o materie de sine statatoare care sa se predea în scoli, întrucât crede în responsabilizarea individului pentru crearea unor relatii sanatoase, printr-o comunicare activa.
Filiatia sa teoretica se revendica din curentul psihologiei umaniste, initiat de Carl Rogers. La începutul carierei sale în relatiile interumane s-a folosit de psihanaliza, mergând în directia propusa de Milton Erickson, pentru care subconstientul este un rezervor de resurse, nu o componenta întunecata a psihicului.
În primele sale cursuri de formare, Jacques Salomé a folosit tehnici corporale cum ar fi Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenica precum psihodrama.
Aceste numeroase experiente l-au condus în timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifica Pentru o Ecologie Relationala Esentiala), un sistem teoretic si practic, constând în concepte si instrumente proprii.
Scopul demersurilor sale pedagogice si educative nu este acela de a da sfaturi, ci de a stimula reflectia personala si maturizarea, de a declansa trezirea constiintei si luarea de pozitie fata de sine si fata de ceilalti. Se arata circumspect fata de „profetii“ comunicarii perfecte, punctul sau de plecare fiind exprimarea personala.
A format pâna în prezent peste 60 000 de asistenti sociali, medici, psihologi si consultanti. A tinut conferinte si cursuri de formare si are discipoli (moderatori în metoda ESPERE si formatori de moderatori) în Franta,
