Jacques Ellul (1912-1994) a fost una dintre personalitatile cele mai provocatoare ale vietii culturale franceze din a doua jumatate a secolului XX.
Ellul a refuzat cu obstinatie ?specializarea?, a fost simultan teolog, filosof, sociolog, istoric al institutiilor, profesor de istorie a dreptului, realiz?nd o opera de o mare originalitate, adeseori contestatara, concretizata ?n peste saizeci de carti.
?Un eseu fascinant despre caracterul burghez al societatii moderne si contemporane. Traducere din limba franceza de Octavian Soviany.
?n Metamorfoza burghezului (1967) Ellul priveste burghezia mai mult ca pe o categorie ontologica dec?t sociala, caracterizata printr-o uriasa capacitate de asimilare, gratie careia a reusit sa-si neutralizeze toti contestatarii (crestinismul, ideologia de st?nga, arta) si sa-si imprime caracteristicile societatii actuale, care este ?n totalitate burgheza, desi burghezia ?n calitate de clasa a disparut.
Burghezul, creatorul unei lumi nihilocentrice este ? considera finalmente Ellul ? unul dintre aspectele esentiale ale omului, este poate chiar omul ?nsusi, iar concluzia cartii sale nu este c?tusi de putin linistitoare: ?poate ca, odata cu instaurarea acestui centru negativ, a nimicului dat ca centru, cu instalarea ?n vid, burghezul a raspuns unei dorinte inconstiente a omului, unei pasiuni a propriei lui disparitii.
Aceasta miscare lenta, prin care omul s-a substituit progresiv cu lucruri care ?nfaptuiesc ceea ce altadata exprima fragmente din personalitatea lui, acest proces constant de inventie care a facut ca ansamblul activitatii umane sa se sparga ?n operatiuni multiple, disociate, dezintegrate, prin care omul se amputeaza de fiecare data de o putere si de un miracol, acest calcul minutios care da nastere unui obiect care satisface pe deplin omul exact ?n momentul c?nd ?l elimina, toate acestea poate ca nu exprima dec?t stradania omului de a se elimina pe el ?nsusi.
Poate ca, ?n cele din urma, omul este b?ntuit de o pasiune a mortii si nu doreste ?n secret dec?t sa se ?mplineasca prin propria lui negatie. Suicid mai profund, mai subtil, mai exigent dec?t barbituricul personal sau bomba H. colectiva.?
Octavian Soviany
