Confesiunile unui cafegiu
Gheorghe-Ilie Florescu a învatat mestesugul pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucuresti la sfârsitul anilor '60.
Devine el însusi cafegiu si totodata sef al magazinului de cafea si delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau medici bucuresteni, dar si personaje importante din Securitate si Militie ori alti privilegiati ai regimului.
Dupa cutremurul din 1977, Armenasu, cum i se spunea, e numit seful unui urias complex comercial din Pantelimon, însa continua sa prepare „cafea Avedis" într-un magazin de pe str. Sfintilor.
La mijlocul anilor '80 este arestat în „lotul cafea" si are nefericita ocazie de a face cunostinta cu puscaria de drept comun din perioada târzie a dictaturii.
Din pozitia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceausista. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuintelor omenesti fundamentale: mâncare, bautura, sexualitate.
Sau, mai exact, de la nivelul poftelor firesti: pentru cafea, alcooluri fine, tigari occidentale si orice alte produse „din import" - pentru tot ce lipsea de pe piata si reprezenta pe atunci, alaturi de sex, o placere suprema a vietii.
A cunoscut, mai ales, mecanismele care faceau sa functioneze acea societate: relatiile, complicitatea, spaga, dar si frica de represalii.
Cu un neasteptat, surprinzator talent literar, Gheorghe-Ilie Florescu povesteste despre dedesubturile asa-numitului „comert socialist", comert aflat, în mare parte, în mâinile Securitatii.
Mica istorie se intersecteaza cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu verva, îmbibate de atmosfera României anilor '60-'70-'80, cu descrieri incredibil de amanuntite ale strazilor bucurestene de altadata, cu povesti adevarate si personaje pitoresti, multe înca în viata, multe bine cunoscute.
Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibila o lume - lumea din care s-a nascut realitatea de azi.
O carte fabuloasa, scrisa cu cinica sinceritate, sagace, necrutator si subtil, cu fibre de sarcasm si orgoliu invulnerabil, cu sute de personaje din Securitate, militie, procuratura, SIE, nomenclatura PCR si lumea interlopa, dar si din elita literara, teatrala, medicala, muzicala, religioasa si ziaristica a Bucurestilor din ultima jumatate de veac.
Suntem aruncati în plina Mafia Cafelei, si anume între liniile de foc ale partidei nationalist-ceausiste versus partida internationalista.
Dan C. Mihailescu
