În mijlocul bîrfelor si al torporii unui orasel obisnuit din Rusia, încremenit în prostie si coruptie, se insinueaza un om onorabil, dornic sa cucereasca inimile noilor sai concetateni.

Repede placut de apropiati, agreabil si prietenos, scopurile lui sînt, în aparenta, celebritatea si bogatia.

Curînd, cine ajunge sa-l cunoasca va descoperi ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umbla prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci cauta rabdator o marfa aparte – suflete moarte.

O poveste despre sufletul rus prins în patimi vechi si în latul neputintei si al coruptiei, Suflete moarte este poemul pierzaniei perpetue al fiintei care-si da frîu disperarii si-si gaseste mîngîierea în întelepciunea strigata taraganat, dramatic: „Unde-i acela care, în limba materna a sufletului nostru rus, s-ar pricepe sa rosteasca acest cuvînt atotputernic: Înainte!?

Unde-i acela care, cunoscînd toate fortele si însusirile si întreaga adîncime a firii noastre, printr-o singura fluturare ademenitoare si plina de vraja a mîinii, ar putea sa ne faca sa ne luam avînt catre o viata superioara?

Cu ce lacrimi, cu ce iubire l-ar rasplati rusul recunoscator!

Dar veacurile trec dupa veacuri si o jumatate de milion de trîntori, de lalîi si de malaieti dorm bustean; rareori se naste în Rusia un barbat care stie sa rosteasca acest cuvînt atotputernic!”