Naratorul romanului Femeia care astepta, plecat in regiunea Arhanghelsk, pe malul Marii Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, spera sa afle acolo un concentrat caricatural al epocii sovietice.

Se trezeste insa proiectat intr-un tinut atemporal, plin de amintiri si de rituri de neinteles. Nu in ultimul rind, tinarul descopera ruinele marelui vis colectivist, dar si germenii prabusirii imperiului.

Personajul cel mai pregnant in acest tinut de dincolo de timp este Vera, o Penelopa prizoniera a juramintului fata de iubitul plecat la razboi in 1945 si niciodata revenit la logodnica sa.

Intre Vera, care pentru vesnica sa asteptare abandonase o stralucita cariera universitara, si narator se leaga o relatie pura si luminoasa, bazata pe acelasi imbold: asteptarea celuilalt.