?C?teva fotografii comentate putin mai ?ncolo de Michel sau de una dintre  fostele mele bone mi-au dezvaluit, printre adultii ?mbracati ?n costum deschis la culoare, o fetita umbrita de o uriasa palarie de paie, ?ntr-o rochita lunga de broderie englezeasca, careia i se umfla poalele si risca s-o poarte departe, ?n larg.

Baietelul cu bucle lungi si blonde poarta tinuta de vara a marinarilor britanici, uniforma obligatorie a baietilor la ?nceputul secolului.

Am?ndoi sunt prevazuti cu galetuse, greble si h?rlete. Cel mai mic dintre toti trei tine ?n m?na o lopatica; st?nd pe vine, sapa cu gravitate o groapa pe care nisipul o umple la loc. Acesta din urma va muri t?nar, dupa o viata plina de frustrari, petrecuta ?n mare parte prin sanatorii.

Pe ceilalti doi, dimpotriva, ?i asteapta o cale lunga. La sf?rsitul drumului, privind pentru o clipa ?n urma lor, vor ?ncerca sa puna cap la cap cele c?teva amintiri despre adultii care le-au dat viata, dar li se va ?nt?mpla si lor aceeasi poveste ca tuturor fiilor si fiicelor care se straduiesc sa descifreze comportamentul parintilor, ceva le va scapa ?ntotdeauna printre degete, ca nisipul, se va pierde ?n inexplicabil.?