Din considerente biografice si bibliografice, nu ar fi drept ca acest prim roman al scriitorului C. Virgil Gheorghiu sa lipseasca din biblioteca niciunui admirator al sau.
...Ultima Ora e o prefigurare a romanului de mare succes, ORA 25? (...) Indiscutabil, asa este. Tema orei si succesiunea logica a acesteia fac o punte peste toate scrierile intermediare ale autorului, tras?nd o curba ascendenta de maturizare foarte rapida.
Recenzii Ultima Ora
Octavian Soviany-Revista Observator Cultural
Se configura ?n felul acesta o conceptie despre roman care ?l va conduce pe C. Virgil Gheorghiu la formula naratiunii ?teziste? (deloc anacronica, daca ne g?ndim ca a ca fost cultivata ?n epoca de nume ilustre ca Malraux, Camus sau Sartre) careia i-a ramas fidel pe tot parcursul activitatii sale de romancier.
Teza de la care pleaca povestea din Ultima ora este opozitia dintre lumea traditionala a ?timpului rabdator? si lumea moderna a ?timpului care nu mai are rabdare?, dintre ?locul unde nu se ?nt?mpla nimic? si acela al excesului de evenimente, ?n care se desfasoara o necontenita lupta pentru supravietuire, concretizata ?n goana dupa c?stig: ??ntr-un oras mare nu se poate trai cu profunzime nici un sentiment. Civilizatia ?ti da obiectivitate, ?ti da confort, ?ti da orizont, dar ?ti scurteaza radacinile ? considera protagonistul romanului. [?]
Aici totdeauna esti grabit.
Eu nu am putut la Bucuresti sa citesc niciodata un ziar complet. Nici o revista nu am reusit s-o citesc integral, p?na la ultimul r?nd si la ultima reclama, cum se citeste la tara.
Aici nici hainele nu s?nt purtate p?na c?nd se uzeaza. Nici lenjeria. Aici se traies?te mai la suprafata, mai la radacini?.
Excesul de viteza condamna asadar la superficialitate, la lipsa autenticitatii (lipsa pe care o descopereau si g?nditorii existentialisti), dar mai mult dec?t at?t, ?n aceasta lume a grabei si a vietii la suprafata, ?n care toate lucrurile si-au iesit din fagasul firesc, actele omenesti nu mai au o motivatie profunda, uneori n-au nici o motivatie, destinul e ?nlocuit de hazard si ?si face intrarea ?n scena absurdul (tot ca ?n g?ndirea existentialista).
Iar personajul principal al romanului, graficianul Nicolae Funogea, reprezinta, ca si Johann Moritz, din Ora 25, o ipostaza a omului absurd, a carui existenta e guvernata ?n totalitate de jocul capricios si sinistru al ?nt?mplarii, iar destinul sau e, paradoxal, tocmai lipsa de destin.
