Limba română este efigia cea mai pregnantă a românilor, este cartea lor de vizită, este marca principală de definire și de recunoaștere a etniei românești.

Limba este ca un organism viu, care se naște, crește, se dezvoltă, îmbătrânește și moare odată cu poporul care a creat‑o și căruia i‑a servit ca mijloc de comunicare.

De aceea, vorbim de limbi vii și de limbi moarte. Limba română este vie și, oricât de contaminată ar fi cu neologisme, cu barbarisme, cu hiperurbanisme, cu prescurtări sau cu SMS‑uri năstrușnice, nu trebuie să ne temem.

Limba română are puterea de regenerare și de a rămâne ea însăși, în ciuda variatelor influențe și a numeroșilor atentatori la specificul ei.

(Ioan Aurel Pop)