Inceput in 1916 si finalizat in 1928, romanul Craii de Curtea-Veche reconstituie proiectia autorului asupra societatii bucurestene a primului deceniu al secolului trecut sau, mai cuprinzator, a celei romanesti de dinaintea primului razboi mondial. Romanul este compus din patru volete: Intampinarea Crailor, Cele trei hagialacuri, Spovedanii si Asfintitul Crailor.

"Imn al prieteniei, al trecerii tortelor, Craii de Curtea-Veche reconstituie pentru noi o lume si o istorie in care contemporanii ei nu s-au recunoscut. Acele petreceri la birturi de margine, peregrinarile nocturne prin mahalalele chtonice, personajele pitoresti din fundal, forfota lumeasca, satiul unor interioare ni se impun acum ca un basm cu nesfarsite sugestii, intra in albumul nostru de familie.”

Barbu Cioculescu

„Aceasta lucrare a ramas, in chip deznadajduitor, foarte mult timp pe santier, adesea intrerupta, niciodata abandonata. Spovedania lui Pantazi m-a chinuit mult, sfarsitul ei mi-a cerut cea mai mare sfortare si nu s-a infatisat decat foarte penibil, intr-un tarziu.

Pentru a fi insailate, ultimele trei parti mi-au cerut noua ani de munca. Oricare vor fi satisfactiile pe care aceasta lucrare mi le va da in continuare, exista una singura, pe care o am si pe care o voi pretui intotdeauna, inaintea oricarei alteia: aceea a dificultatii invinse. Am auzit si citit ca, odata realizata, o opera inceteaza a mai placea autorului ei. La mine e dimpotriva.“

Mateiu I. Caragiale, Jurnal