„Bucurestiul fanariot e o urbe care se leagana zi si noapte in ritmul molesitor al manelelor, cufundata in fumul ciubucelor, in superstitii, zvonuri si magice arome orientale, si care se lasa asaltata in rastimpuri de frenezii endemice si fara obiect, de tristeti grele si de melancolii fara nume.

Daca ar fi atat si tot ar fi de-ajuns.

Dar povestirile pe care ni le spune Doina Rusti, despre iubiri imposibile, sprijinite pe documente si scrise cu talentu-i bine cunoscut, ridica perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relatii private nemiloase, comportamente surprinzatoare si habitudini stranii.“

(EUGEN NEGRICI)

„Dupa nopti nedormite, dupa vise sinistre, dupa ce isi facuse planul sa-l rapeasca din manastire, acest artist plastograf, ticluitor de inscrisuri, aventurier, un sensibil efeminat si asa mai departe, acest Pantelimon cu pantofiori roz, invesmantat în matase, a coborat din trasura la Manastirea Antim, unde a locuit un an incheiat.“

„Povestile vechi sunt ca niste cufere, pline cu blanuri ori cu dantele, peste care cineva si-a trecut degetele, lasand in fibra singura aspiratie care conteaza in scurta viata de om, ca sa nu mai vorbim de cearsafuri, care nu uita niciodata carnea care le-a terfelit, ori de scrisori, ma refer la hartia batrana, impregnata cu vise si, odata cu ele, de aromele care-au plutit prin odai.“

(Doina Rusti)