“Multi alchimisti erau convinsi ca aveau de-a face numai cu elemente chimice. Dar au existat mereu altii care au considerat ca în munca de laborator era vorba de simbol si de efectul lui psihic.

Acestia din urma erau atât de constienti de acest fapt, încât îi înfierau pe facatorii naivi de aur, declarându-i mincinosi, înselatori si rataciti. Lucrul cu materia era vazut mai degraba ca o reproducere a unui proces psihic, care putea fi proiectat în chimia necunoscuta a materiei cu atât mai usor cu cât el era un fenomen inconstient.

Problematica ce se exprima în simbolismul alchimic priveste procesul de devenire a personalitatii, procesul de individuatie”.

- C.G. Jung

În vreme ce în Biserica diferentierea crescânda între rit si dogma îndeparta constiinta de radacinile ei naturale înfipte în inconstient, alchimia si astrologia încercau sa împiedice ca puntea care duce spre sufletul inconstient sa se naruie. Astfel, alchimia a oferit mereu ocazii pentru a proiecta acele arhetipuri care nu puteau fi integrate fara frictiuni în demersul crestin.

- C.G. Jung

L-am întâlnit prima oara pe Jung în 1950 la Ascona.

Aveam impresia ca ascult un întelept chinez sau un taran batrân din Europa orientala, înradacinat înca în Pamântul-Mama si totusi atât de aproape de Cer. (...) Interesul pentru alchimie, iata printre altele, un punct comun.

Pentru Jung, alchimia este un model al „individuatiei". Pentru mine, alchimistul înlocuieste natura si timpul ca sa obtina piatra filosofala si aurul — echivalente ale nemuririi.

- Mircea Eliade, "Încercarea labirintului"